Blogul lui Oro

Acasă » Uncategorized » Primele de capital – o abordare teoretică şi practică (IV)

Primele de capital – o abordare teoretică şi practică (IV)


Notă: Articolul a fost publicat și pe http://www.juridice.ro (http://www.juridice.ro/387066/primele-de-capital-o-abordare-teoretica-si-practica-iv.html)

4.4 Distribuirea indirectă în numerar a primelor de capital

Ajungând la concluzia că nu este recomandabilă în practică o distribuire directă, în numerar, a primelor de capital către acţionari, credem că trebuie mers mai departe şi examinat dacă pot fi avute în vedere modalităţi indirecte de a realiza o asemenea distribuire. Din fericire, există soluţii, unele din ele mai discutabile, iar altele, credem noi, dincolo de orice îngrijorare.

Practic, o distribuire indirectă înseamnă o distribuire în doi paşi: (i) transferul primelor de capital în alt cont de capitaluri proprii (rezerve, rezultat reportat sau capital social) şi (ii) distribuirea directă în numerar către acţionari, din acel cont, a sumei primelor de capital transferate, sub forma distribuirii aferente respectivului cont (distribuirea rezervelor, distribuirea profitului nerepartizat sub formă de dividende, returnarea către acţionari a sumelor rezultate din reducerea de capital social). Să examinăm fiecare din aceste variante.

4.4.1. Transferul în contul de rezerve şi distribuirea rezervelor

Această variantă presupune, ca prim pas, transferul primelor de capital într-un cont de rezerve[1]. O asemenea operaţiune pare a fi permisă de Ordinul nr. 1802, care conţine o corespondenţă a conturilor în acest sens[2]. Deşi Ordinul nr. 1802 nu precizează către ce rezerve vor fi transferate primele de capital, examinarea tipurilor de rezerve reglementate de acest Ordin îngăduie, în opinia noastră, doar varianta „alte rezerve”.

După acest pas perfect posibil conform legislaţiei în vigoare[3], ar urma un al doilea pas, respectiv distribuirea directă din rezerve către acţionari, în numerar, a sumei transferate din contul de prime de capital.

Aici intervin însă incertitudinile. Personal[4], am susţinut (şi cred în continuare) că, din punct de vedere teoretic, distribuirea directă în numerar a rezervelor către acţionari este perfect posibilă (bineînţeles, cu limitările de rigoare în ce priveşte rezervele legale şi cele din reevaluare). Practic, însă, în acest moment, nu am mai fi atât de entuziaşti în a recomanda o asemenea distribuire, tocmai pentru a evita orice risc de incidenţă a prevederilor penale mai sus menţionate[5]. Din acest motiv, chiar dacă teoretic ne menţinem concluzia, până la o modificare a dispoziţiilor legale în sensul permisiunii exprese de distribuire directe a rezervelor, am recomanda prudenţă în aplicarea practică a acestei distribuiri.

La acest punct trebuie menţionate şi opiniile doctrinare. Astfel, în treacăt, o autoare[6] pare a susţine o asemenea modalitate, menţionând că primele (de emisiune) pot fi folosite pentru majorarea rezervelor şi, „dacă se hotărăşte distribuirea lor acţionarilor, toţi acţionarii vechi şi noi au dreptul la o parte din rezerva constituită din prime”.

4.4.2. Transferul în contul de rezultat reportat şi distribuirea de dividende

Această variantă presupune, ca prim pas, transferul primelor de capital în contul 117 „Rezultatul reportat” (un cont care include profitul sau pierderea din anii anteriori), urmată de distribuirea sumei astfel transferate sub formă de dividende acordate din rezultatul reportat astfel constituit.

Este, probabil, cea mai discutabilă variantă de distribuire indirectă a primelor de capital, ambii paşi ridicând probleme.

Primul pas (transferul primelor de capital în contul de rezultat reportat) nu îşi găseşte o corespondenţă în funcţiunea conturilor din Ordinul nr. 1802. Totuşi, aşa cum arătam, acesta nu este un argument absolut (pentru că nici alte operaţiuni perfect posibile din punct de vedere legal nu se regăsesc în funcţiunea conturilor). În plus, în practică, am observat cazuri în care rezervele sunt transferate în contul de rezultat reportat şi apoi distribuite ca dividende: de ce nu ar fi posibil acelaşi lucru şi pentru primele de capital? În ce ne priveşte, chiar dacă nu există o interdicţie legală expresă, transferul primelor de capital în contul de rezultat reportat este o operaţiune care poate fi realizată numai atunci când se doreşte acoperirea pierderilor reportate, nu şi atunci când se doreşte distribuirea ulterioară sub formă de dividende a profitului reportat astfel constituit. Este, în ce ne priveşte, nefiresc să spui că ai un profit reportat care îţi provine din primele de capital: în mod normal, acest profit reportat ar trebui să includă doar profiturile nerepartizate din anii anteriori, rezultate din activitatea curentă a societăţii[7].

În prelungirea acestei idei apar problemele şi în legătură cu al doilea pas. Să ne reamintim infracţiunea mai sus menţionată, care interzice distribuirea de dividende din profituri fictive sau care nu puteau fi distribuite[8]. Aici problema s-ar pune oarecum diferit, dar cu aceleaşi implicaţii: oricând organele fiscale sau cele de anchetă penală ar putea întreba de ce a fost distribuit un profit reportat care nu decurge din activitatea curentă a societăţii, ci dintr-o creştere „artificială”, prin transferul primelor de capital. La fel, nu cred că vreo societate sau vreun membru al conducerii acesteia ar trebui să se regăsească în situaţia de a convinge că situaţia nu se include în sfera de acoperire a normei penale. De aici, este recomandabil ca distribuirea indirectă a primelor de capital să nu urmeze varianta pe care am descris-o la acest punct.

4.4.3. Încorporarea primelor în capitalul social, urmată de reducerea capitalului social

Cea mai sigură modalitate de a realiza o distribuire indirectă în numerar a primelor de capital către acţionari este, în opinia noastră, de a majora capitalul social cu valoarea primelor de capital şi, ulterior, de a reduce capitalul social cu suma cu care s-a realizat majorarea, prin returnarea către acţionari a unei părţi a aporturilor lor.

Chiar dacă este o operaţiune ce presupune o anumită durată în timp (datorită procedurilor de reducere a capitalului social, ce presupun o perioadă de opoziţie de două luni), este totuşi o operaţiune care îşi găseşte „acoperire” în toate actele normative relevante (Legea societăţilor nr. 31/1990, Ordinul nr. 1802) şi nu ridică nici întrebări de natură penală. Prin antiteză, celelalte două variante pot fi realizate în urma unei singure hotărâri a adunării generale a acţionarilor, dar întrebarea este dacă nu cumva este mai potrivit să aştepţi câteva luni, pentru o mai mare certitudine şi pentru înlăturarea temerilor de natură penală. Timpul aparent pierdut cu această procedură ar putea scuti timp preţios petrecut ulterior cu explicaţii în faţa autorităţilor.

Această procedură nu ridică întrebări majore din perspectiva implementării ei, ci mai degrabă, unele întrebări tangenţiale.

a) Poate fi realizată operaţiunea şi atunci când societatea înregistrează pierderi, fără a se proceda întâi la acoperirea pierderilor?

Întrebarea derivă din faptul că distribuirea dividendelor este interzisă atunci când societatea înregistrează pierderi (art. 69). Operează aceeaşi interdicţie şi atunci când se fac distribuiri din capitalul social, şi nu din profituri? Este adevărat, legea nu include un articol la fel de expres ca art. 69 şi în materia reducerii capitalului social. Un punct de plecare ar putea fi partea introductivă a art. 207 alin. (2), care arată că reducerea capitalului prin restituirea către acţionari a unei cote-părţi din aporturi poate fi realizată atunci când reducerea „nu este motivată de pierderi”. Indirect, acest text ar putea fi interpretat în sensul că aceste modalităţi pot fi avute în vedere numai când societatea nu înregistrează pierderi[9]. Totuşi, acest text poate fi interpretat şi altfel, şi anume pentru a sublinia că, spre deosebire de procedeele din alineatul (1) al respectivului articol (singurele care pot fi avute în vedere atunci când capitalul social se reduce pentru acoperirea pierderilor), cele din alineatul (2) pot fi folosite atunci când reducerea nu se face pentru acoperirea pierderilor. Sau, cu alte cuvinte, dacă nu se doreşte acoperirea pierderilor, se pot folosi modalităţile din alineatul (2). Iar aceasta ar putea însemna inclusiv că nu este necesară acoperirea în prealabil a pierderilor înainte de a realiza o asemenea reducere de capital social.

Este, într-adevăr, greu de conceput că societatea ar avea pierderi şi, în acelaşi timp, şi-ar diminua capitalul social, dar nu pentru a acoperi pierderile, ci pentru a le distribui acţionarilor. Totuşi, în lipsa unei prevederi asemănătoare art. 69, s-ar putea susţine într-o anumită măsură că la reducerea capitalului social nu operează interdicţia returnării de aporturi către acţionari în cazul în care societatea înregistrează pierderi. Singura limită într-o asemenea interpretare ar rămâne art. 15324, astfel încât, în mod ideal, reducerea capitalului social (şi, în contextul pe care îl abordăm aici, distribuirea primelor de capital social prin majorarea şi reducerea capitalului social) nu trebuie să plaseze societatea în poziţia unui activ net insuficient conform respectivului articol[10].

b) Ce implicaţii fiscale ar avea operaţiunea?

Dacă revenim la definiţia dividendului din Codul fiscal, observăm că sumele distribuite acţionarilor în urma unei reduceri de capital social nu sunt considerate dividende, deci nu sunt supuse impozitării ca dividende. Totuşi, pentru a opera această scutire, capitalul social returnat acţionarilor trebuie să fi fost „constituit efectiv de către participanţi”. Practic, aceasta ar însemna că nu sunt supuse impozitării doar returnările unor aporturi contribuite anterior în mod efectiv de acţionari (sau mai pe scurt, plătite efectiv de acţionari) şi că vor fi supuse impozitării returnările de capital social format pe baza încorporării rezervelor, primelor şi rezultatului reportat (care nu reprezintă aporturi ale acţionarilor, ci simple schimbări de natură a unor elemente de capitaluri proprii ale societăţii).

Soluţia pare justificată în privinţa aporturilor efectuate de acţionari şi care, la un moment dat, se returnează acestora: nu ar exista niciun motiv pentru ca acţionarii să fie taxaţi pentru o sumă care nu a reprezentat niciodată profit, ci doar o investiţie care se returnează acestora, la aceeaşi valoare la care a fost efectuată.

Întrebarea care apare aici este în privinţa primelor de emisiune (şi, credem noi, şi a celor de aport sau de conversie – reglementate de lege sau consacrate de practică). La origine, acestea au însoţit aporturile la capitalul social ale acţionarilor (sau, în cazul primei de conversie, plăţile realizate de acţionari cu titlu de împrumut) şi, din această perspectivă, au fost „contribuite efectiv” (adică plătite), numai că nu au fost înregistrate ca şi capital social. Dacă dorim distribuirea lor indirectă către acţionari, prin încorporarea lor în capitalul social şi apoi reducerea acestuia, este posibil ca acestea să fie supuse regimului fiscal al dividendelor. Motivul ar fi că ele nu au fost efectiv contribuite la capitalul social (pentru a justifica scutirea), ci au fost încorporate în acesta din contul de prime de capital. Practic, ele nu s-ar califica drept aport efectiv al acţionarilor, datorită faptului că, anterior încorporării în capitalul social şi distribuirii în urma reducerii acestuia, s-au aflat o perioadă într-un cont de prime.

Pare o situaţie inechitabilă. În ce ne priveşte, cel puţin pentru acţionarul care a constituit iniţial prima de emisiune sau de aport, precum şi pentru acţionarul care a împrumutat societatea şi apoi a convertit acest împrumut în capital social şi primă de conversie, ar trebui să opereze scutirea de impozitarea ca dividende pentru partea de primă de emisiune/aport/conversie pe care acesta o primeşte în urma operaţiunii de distribuire indirectă a primelor de capital prin majorarea şi apoi reducerea capitalului social. Pentru că acest acţionar a contribuit efectiv suma respectivă şi ar fi greşit ca aceasta să fie impozitată atunci când îi este returnată. E adevărat, pentru ceilalţi acţionari care primesc o parte din această primă trebuie să opereze regimul de impozitare a dividendelor, pentru că aceştia nu au contribuit această primă în mod efectiv în trecut.

Toată această argumentaţie ne aduce din nou la definiţia dividendului din Codul fiscal şi la alegerea legiuitorului de a nu impozita ca dividende primele de emisiune distribuite acţionarilor. Pare că legiuitorul a avut în vedere problemele menţionate mai sus şi, pentru a evita eventualele discuţii, a decis să permită distribuirea directă a primelor de emisiune către acţionari. Mai mult, legiuitorul pare a fi fost chiar generos, scutind de impozitare inclusiv partea de primă primită de acţionarii care nu au contribuit cu nimic la constituirea ei iniţială.

4.4.4. Încorporarea primelor în capitalul social, urmată de răscumpărarea acţiunilor nou emise de către societate

Această variantă, menţionată de unul dintre autorii care au tratat cu atenţie regimul primelor de capital[11], presupune majorarea capitalului social prin încorporarea primelor de capital social, urmată de răscumpărarea de către societate a acţiunilor nou emise în această manieră.

Este o variaţie a metodei pe care am descris-o la punctul 4.4.3. de mai sus. Trebuie arătat însă că, în ce ne priveşte[12], această metodă este o manieră mai complicată (şi mai puţin viabilă) de a atinge acelaşi rezultat. În primul rând, ea nu este aplicabilă societăţilor cu răspundere limitată, în cazul cărora, în general, nu se acceptă răscumpărarea propriilor părţi sociale. În al doilea rând, răscumpărarea normală a acţiunilor societăţii necesită existenţa unor profituri şi a unor rezerve distribuibile (conform art. 1031 alin. (1) litera d) în timp ce, de cele mai multe ori, ideea de distribuire directă a primelor de capital apare atunci când societatea nu are profituri sau rezerve distribuibile. În plus, s-ar putea ridica şi întrebarea de ce ar trebui afectate profiturile şi rezervele disponibile în legătură cu distribuirea primelor de capital. Prin urmare, pentru a evita aceste constrângeri şi întrebări, societatea ar trebui să recurgă la dobândirea propriilor acţiuni în vederea reducerii capitalului social (conform art. 207 alin. (1) litera c). Or, din moment ce, în final, s-ar ajunge tot la o reducere de capital social, e natural să ne întrebăm ce rost ar avea un asemenea pas suplimentar. Nu în cele din urmă, s-ar ridica şi o întrebare asupra valorii la care ar trebui răscumpărate noile acţiuni, fiind greu de conceput că răscumpărarea s-ar realiza la valoare nominală. Or, necesitatea răscumpărării la o valoare mai mare decât cea nominală ar putea conduce la rezultate contrare (inclusiv pierderi[13]) pentru societate, astfel încât beneficiile distribuirii directe a primelor de capital s-ar pierde cu totul.

4.5. Alte modalităţi de folosire a primelor de capital

Am menţionat la începutul acestei secţiuni că pot exista şi alte trei modalităţi de utilizare a primelor de capital, respectiv (i) transferul în rezerve, (ii) utilizarea lor pentru a compensa cheltuielile ocazionate de majorarea capitalului sau (iii) utilizarea lor în cazul dobândirii propriilor acţiuni. Vom examina pe scurt fiecare dintre aceste modalităţi.

4.5.1. Transferul primelor de capital în rezerve

Am abordat deja această modalitate de utilizare a primelor de capital în treacăt, în contextul distribuirii lor indirecte către acţionari, prin transferul în conturi de rezerve şi apoi distribuirea directă din rezerve (a se vedea supra punctul 4.4.1.). În acest caz, discutăm doar despre un transfer al primelor de capital în conturile de rezerve şi atât, fără a fi urmată şi de o distribuire către acţionari. Aşa cum arătam, Ordinul nr. 1802 permite un asemenea transfer. La fel, operaţiunea este acceptată de unii autori[14], dar şi respinsă de alţii[15].

În ce ne priveşte, suntem de acord că o asemenea operaţiune este posibilă din punct de vedere teoretic. Dacă însă transferul primelor de capital în rezerve este realizat numai pentru a majora valoarea rezervelor, fără a se intenţiona şi o distribuire a rezervelor către acţionari, ne întrebăm ce sens economic va avea o asemenea operaţiune. Practic, ea va fi neutră în ce priveşte nivelul capitalurilor proprii, iar dacă nu se doreşte distribuirea rezervelor, operaţiunea nu aduce niciun beneficiu. Este în acelaşi timp posibil ca, pentru diferite motive, o societate să aibă nevoie să arate un nivel mai mare al rezervelor în situaţiile sale financiare – în asemenea situaţii, un asemenea transfer al primelor de capital în rezerve ar putea avea o raţiune practică.

4.5.2. Utilizarea primelor de capital pentru a compensa cheltuielile ocazionate de majorarea capitalului

O asemenea modalitate de utilizare a primelor de capital este susţinută de un autor, fără însă a oferi argumente suplimentare[16]. Cel mai probabil, primele avute în vedere pentru o asemenea operaţiune ar fi cele de emisiune, de aport sau chiar de conversie (pentru că acestea sunt într-o legătură directă cu majorarea de capital social), dar nu ar putea fi excluse nici primele de fuziune sau divizare (pentru că şi acestea însoţesc, de regulă, o operaţiune de fuziune/divizare care presupune şi o majorare de capital social).

Într-o explicaţie simplă, s-ar putea afirma că o asemenea operaţiune nu pare a fi posibilă potrivit Ordinului nr. 1802, care nu conţine o corespondenţă a conturilor în acest sens.

Într-o explicaţie mai complicată putem spune că această operaţiune nu pare a fi posibilă şi datorită faptului că ea derivă dintr-o confuzie. Astfel, să ne reamintim art. 183 alin. (3), care vorbeşte despre un excedent obţinut prin vânzarea acţiunilor la un curs mai mare decât valoarea lor nominală şi care poate fi întrebuinţat la plata cheltuielilor de emisiune. Aşa cum arătam mai sus[17], într-o opinie cu care nu suntem de acord, unii autori au considerat că respectivul excedent înseamnă primă de emisiune. Coroborarea acestei concluzii cu art. 183 alin. (3) ar permite într-adevăr afirmaţia că primele de emisiune pot fi folosite pentru acoperirea cheltuielilor de emisiune. Dacă însă nu privim respectivul excedent ca fiind o primă de emisiune, ar trebui să acceptăm şi concluzia că primele de emisiune nu pot fi folosite pentru acoperirea cheltuielilor de emisiune.

Nefiind experţi în contabilitate, nu putem totuşi nega de plano o asemenea posibilitate, în măsura în care argumente contabile solide o susţin (chiar şi în pofida lipsei oricărei dispoziţii în acest sens în Ordinul nr. 1802)[18]. Ceea ce trebuie însă reţinut este că argumentul mai sus menţionat (că excedentul menţionat de art. 183 alin. (3) este o primă de emisiune) nu poate reprezenta, în opinia noastră, un argument corect şi solid pentru a justifica folosirea primelor de emisiune pentru acoperirea cheltuielilor de emisiune.

4.5.3. Utilizarea primelor de capital în cazul dobândirii propriilor acţiuni[19]

Am atins deja şi această posibilitate la finalul punctului 4.3.1. de mai sus. Astfel, art. 104 alin. (1) arată că restricţiile din articolul 1031 (deci inclusiv cerinţa folosirii doar a profitului şi rezervelor pentru plata acţiunilor răscumpărate) nu se aplică în anumite situaţii de dobândire a propriilor acţiuni de către societate, respectiv: (i) acţiunile dobândite în vederea reducerii capitalului social, (ii) acţiunile dobândite ca urmare a unui transfer cu titlu universal, (iii) acţiunile dobândite prin efectul unei hotărâri judecătoreşti, într-o procedură de executare silită împotriva unui acţionar, debitor al societăţii şi (iv) acţiunilor dobândite cu titlu gratuit.

Folosirea primelor de capital în acest context poate fi avută în vedere în măsura în care operaţiunile de dobândire a propriilor acţiuni ar presupune plata unui preţ de către societate către acţionar. Practic, singura situaţie de acest gen ar fi dobândirea propriilor acţiuni în vederea reducerii capitalului social (art. 104 alin. (1) lit. a).

Într-o asemenea situaţie, plata preţului datorat acţionarilor ar putea fi realizată din orice sursă, inclusiv prime de capital. Fără a intra în detalii, trebuie arătat că nu se va realiza o distribuire efectivă de prime către acţionari ci că, din punct de vedere contabil, valoarea conturilor de prime de capital va fi diminuată cu valoarea sumelor de bani plătite acţionarilor.

O asemenea modalitate se deosebeşte de cea descrisă la punctul 4.4.4 prin aceea că nu presupune în prealabil o majorare de capital cu valoarea primelor, urmată de răscumpărarea acţiunilor nou emise, ci reprezintă o răscumpărare directă a acţiunilor deja existente şi care este „plătită” din primele de emisiune.

Este greu de crezut că o asemenea modalitate de utilizare a primelor de capital va fi folosită în practică, pentru simplul motiv că rezultatul său final (distribuirea primelor de capital către acţionari) va putea fi realizată oarecum mai simplu prin majorarea şi apoi reducerea succesivă a capitalului social (conform celor descrise mai sus, la punctul 4.4.3.). Nu negăm însă că o asemenea modalitate ar putea fi avută în vedere în circumstanţe practice particulare.

4.6. Aprobarea utilizării primelor de capital de către organele societare

Ca un ultim pas în legătură cu modalităţile de folosire a primelor, credem că ar trebui examinat şi ce organ societar ar trebui să aprobe implementarea acestor modalităţi[20]. Problema se pune pentru societăţile pe acţiuni (inclusiv cele în comandită pe acţiuni), pentru că, în cazul celorlalte tipuri de societăţi, răspunsul este unul singur: adunarea generală a asociaţilor.

Cu siguranţă, atunci când primele de capital sunt folosite pentru majorarea capitalului social, organul care aprobă această operaţiune va fi adunarea generală extraordinară a acţionarilor (conform art. 113 lit. f)[21]. Credem că atunci când primele sunt folosite pentru acoperirea pierderilor, organul societar va fi adunarea generală ordinară a acţionarilor, pe considerentul că această adunare este cea care are, în general, în competenţă problemele de aprobare a situaţiilor financiare şi de distribuire a profiturilor şi, pentru identitate de raţiune, ea ar trebui să fie şi adunarea care decide cu privire la acoperirea pierderilor.

În cazul distribuirii primelor de capital către acţionari sub formă de bani, tipul de adunare va fi determinat de forma în care se realizează această distribuire. În cazul unei distribuiri directe, credem că organul societar competent va fi adunarea generală ordinară, pe considerentul menţionat şi mai sus, că aceasta are în competenţă decizia cu privire la situaţiile financiare şi la distribuţia profitului şi, pentru identitate de raţiune, şi alte distribuiri ar trebuie aprobate de acelaşi tip de adunare[22]. În cazul unei distribuiri indirecte sub forma transferului în contul de rezerve sau de rezultat reportat, urmată de o distribuire directă din rezerve sau de o distribuire de profit sub formă de dividende, credem că ne vom afla în prezenţa unei adunări generale ordinare, pentru aceleaşi raţiuni descrise mai sus. În acelaşi timp, însă, atunci când discutăm de o distribuire indirectă realizată prin majorare de capital social prin încorporarea primelor urmată fie de reducerea capitalului social, fie de o răscumpărare a acţiunilor, organul societar este, fără îndoială, adunarea generală extraordinară a acţionarilor (art. 113 literele f şi g, precum şi art. 104 alin. (1) lit. a).

Transferul primelor în rezerve ar presupune o adunare generală ordinară a acţionarilor, pentru aceleaşi raţiuni menţionate mai sus în cazul acoperirii pierderilor sau distribuirii directe către acţionari. Dacă acceptăm ideea că primele de capital pot fi folosite pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de majorarea capitalului social, prima opţiune ar fi tot o adunare generală ordinară (pentru aceleaşi raţiuni menţionate mai sus), deşi s-ar putea susţine şi competenţa adunării generale extraordinare (pe motivul că această folosire a primelor de capital ar fi în strânsă legătură cu majorarea capitalului social, aprobată de o adunare generală extraordinară). Atunci când primele sunt folosite pentru răscumpărarea propriilor acţiuni, discutăm de o adunare generală extraordinară (faţă de art. 104 alin. (1) lit. a).


[1] Practic, aceasta înseamnă că contul de prime de capital este diminuat cu valoarea transferată, iar contul de rezerve se majorează cu aceeaşi valoare.
[2] Astfel, în debitul contului 104 ”Prime de capital” se înregistrează primele de capital transferate la rezerve (106), iar în creditul contului 106 ”Rezerve” se înregistrează primele de capital transferate la rezerve (104).
[3] A se vedea A. Mitiriţă, D. Oprescu, loc. cit., pag. 14. Pentru alte opinii, a se vedea V. Iaşcencu, loc. cit., pag. 76 şi V. Pătulea, op. cit., pag. 139, care menţionează această modalitate de utilizare a primelor, fără însă a oferi argumente suplimentare şi fără a o privi în legătură cu distribuirea lor ulterioară din rezerve către acţionari. În sens contrar, a se vedea S. Bodu, op. cit., pag. 428, care respinge o asemenea posibilitate de utilizare a primelor ca neputând opera în lipsa unor operaţiuni juridice permise de lege (omiţând, în mod ciudat, existenţa unei corespondenţe a conturilor contabile în acest sens). La fel, autorului respectiv i se pare imposibilă şi ilogică o asemenea operaţiune, dar i se pare mai logic transferul primelor în contul de profit aferent exerciţiului financiar curent (a se vedea S. Bodu, op. cit., pag. 425).
[4] C. Oroviceanu, loc. cit., pag. 58-61.
[5] Practic, problema se pune în mod identic, numai că referirile din respectiva descriere a riscului penal trebuie făcute la rezerve, nu la primele de capital.
[6] E. Cârcei, op. cit., pag. 345-346.
[7] Pentru o opinie în care, în vederea distribuirii ca dividende, primele de capital urmează a fi transferate într-un cont al rezultatului exerciţiului curent (nu reportat), a se vedea S. Bodu, op. cit., pag. 425. În ce ne priveşte, dincolo de obiecţiile pe care le-am exprimat deja cu privire la ideea de transfer al primelor într-un cont de profit, această opinie aduce şi mai aproape riscul penal, plasarea primelor chiar în rezultatul exerciţiului curent fiind cu atât mai mult de natură să ridice întrebări asupra caracterului fictiv al profiturilor.
[8] A se vedea şi S. Bodu, op. cit., pag. 428.
[9] Pentru o opinie în acest sens, a se vedea A. Mitiriţă, D. Oprescu, loc. cit., pag. 15. Într-o anumită măsură, şi alţi autori (C. Cucu, M.V. Gavriş, C.G. Bădoiu, C. Haraga, op. cit., pag. 470) par să susţină o asemenea teză, fără însă a detalia. Astfel, aceştia arată că „în condiţiile în care modalităţile de reducere a capitalului prevăzute prin alineatul (2) sunt posibile doar în cazul în care reducerea nu este motivată de pierderi, reducerea capitalului social poate fi realizată prin modalităţile enumerate de alin. (1) chiar şi atunci când societatea are pierderi”.
[10] Mai ales în prezent când, din practică, apar semnale că inclusiv autorităţile fiscale încep să monitorizeze situaţia activului net al societăţilor prin raportare la art. 15324.
[11] S. Bodu, op. cit., pag. 428.
[12] Şi, de altfel, chiar şi respectivul autor ridică unele semne de întrebare asupra acestei modalităţi.
[13] Practic, să presupunem că societatea şi-ar răscumpăra acţiunile la valoare de piaţă, mai mare prin ipoteză decât cea nominală. Atunci când societatea ar proceda la eventuala anulare a acestora, anularea s-ar realiza la valoare nominală, astfel încât surplusul până la valoarea de piaţă la care acţiunile au fost răscumpărate ar reprezenta o pierdere pentru societate.
[14] A se vedea A. Mitiriţă, D. Oprescu, loc. cit., pag. 14. A se vedea şi V. Pătulea, op. cit., pag. 139, care însă nu oferă explicaţii suplimentare.
[15] A se vedea S. Bodu, op. cit., pag. 428, care respinge o asemenea posibilitate de utilizare a primelor ca neputând opera în lipsa unor operaţiuni juridice permise de lege (omiţând, în mod ciudat, existenţa unei corespondenţe a conturilor contabile în acest sens). La fel, autorului respectiv i se pare imposibilă şi ilogică o asemenea operaţiune, dar i se pare mai logic transferul primelor în contul de profit aferent exerciţiului financiar curent (a se vedea S. Bodu, op. cit., pag. 425).
[16] A se vedea V. Pătulea, op. cit., pag. 139.
[17] A se vedea supra, punctul 2.1.1.
[18] A se vedea şi S. Bodu, op. cit., pag. 426, unde se arată că acoperirea acestor cheltuieli face parte din procesul mai larg de înregistrare a veniturilor şi cheltuielilor în contul de profit şi pierdere şi, mai departe, de acoperire a eventualelor pierderi astfel rezultate cu ajutorul primelor de capital.
[19] În doctrină (V. Pătulea, op. cit., pag. 140), se are în vedere şi întrebuinţarea primelor pentru convertirea sau răscumpărarea fondatorilor. Este o instituţie inexistentă în dreptul românesc (de altfel, lucrarea respectivă este în mare parte tributară dreptului francez) pe care, cel mult, o putem asemăna cu utilizarea primelor de capital pentru plata propriilor acţiuni.
[20] A se vedea şi V. Pătulea, op. cit., pag. 139.
[21] Pentru o soluţie (corectă teoretic dar, în opinia noastră, fără o justificare practică) în sensul că majorarea capitalului social cu primă de emisiune ar putea fi prevăzută chiar în actul constitutiv al societăţii, a se vedea D. M. Şandru, loc. cit., pag. 44.
[22] A se vedea şi C. Oroviceanu, loc. cit., pag. 69.



2 comentarii

  1. Adi spune:

    Buna ziua,

    Sunt curios sa aflu punctul dvs de vedere in legatura cu urmatoarea chestiune legata de rezervele legale:

    Un srl care are subscris un capital social mare, a retinut cei 5% din profit anual fara a atinge pana in prezent cei 20% din capital (va avea relevanta in cele ce urmeaza).

    Societatea doreste sa micsoreze capitalul social.

    Ca urmare a reducerii capitalului social, rezervele legale (fondul) depaseste cei 20%-minimul prevazut de lege.

    Societatea nu a prevazut in actul constitutiv un prag mai mare al fondului de rezerve legale si, nedepasindu-se niciodata pragul de 20%, nici nu se poate considera ca asociatii au decis un prag al fondului mai mare decat cei 20%.

    Intrebarea este: vor putea asociatii sa decida prin haga distribuirea sumelor din fondul de rezerve legale, care exced minimul de 20% prevazut de lege?

    In caz negativ, ce articol de lege ar incalca, avand in vedere ca nu este prevazut niciunde ca se poate ori ca nu se poate si, la un eventual control societatea, ar avea, conform legii, fondul de rezerve la cuantumul minim prevazut de lege.

    • Buna ziua
      Buna intrebare. Poate cea mai solicitanta pe care am primit-o aici.
      Din cate stiu eu (dar sa o luati sub rezerva faptului ca nu sunt expert fiscal-contabil), aceste rezerve se deduc din profit si inteleg ca pentru ele nu se plateste impozit pe profit. Daca e asa, cred ca principala consecinta pe care o aveti este ca ele ar fi odata impozitate ca impozit pe profit, iar apoi, cand le distribuim, s-ar mai aplica cei 5% impozit pe dividende (si, daca e cazul, si contributii de sanatate). Dar de verificat cu un expert in taxe.
      O sa va indrum sa cautati un articol pe care l-am mentionat prin notele de subsol la materialul meu despre prime, publicat in Revista de drept comercial. Acolo autorii sugereaza ca o distribuire de rezerve legale poate insemna o distribuire de dividende fictive (cred ca gasiti comentariul acesta, si trimitere la articol, in materialul meu despre prime, partea in care vorbesc despre riscurile distribuirii directe). Eu unul cred ca este usor deplasat sa spui ca distribuirea rezervelor legale ar fi distribuire de dividende fictive, dar practic riscul exista.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: